Uniforma școlară obligatorie: soluție reală sau iluzie?

Aurora Oprea spune că intenția e nobelă, dar e adevărată?

Implementarea unei dress code obligatoriu în instituțiile de învățământ din România se află pe cale să devină o realitate legislativă, urmând ce s-a întâmplat recent la Camera superioară a Parlamentului. Deși inițiatorii acestui demers argumentează că măsura va diminua disparitățile sociale evidente și va contracara fenomenul de hărțuire școlară, datele din studiile internaționale sugerează că tabloul nu este atât de neted.

Expertul în carieră, Aurora Oprea, semnalează că o politică de acest tip nu anulează automat divergențele economice dintre nucleele familiale. Mai mult, pentru cei mai vulnerabili elevi, achiziționarea hainei impusă ar putea reprezenta o povară financiară suplimentară, transformându-se paradoxal într-o nouă marcă a stigmatului social.

Dezbaterile publice au revenit în prim-plan cu privire la vestimentația standardizată a elevilor, în contextul în care senatorii au aprobat, în data de 21 septembrie, un text legal care impune purtarea hanelor specifice în toată educația preuniversitară. Conform propunerii, tinerii ar trebui să frecventeze orele didactice îmbrăcați conform regulilor interne ale fiecărei unități de învățământ. Alegerea designului și a pieselor componente revine Consiliului de Administrație, condiționat de aprobarea consiliului reprezentativ al părinților.

Documentul legislativ include și mecanisme de sprijin, precum acordarea de facilități sau subvenții, care pot fi finanțate fie din alocările bugetare ale primăriilor, fie din fonduri europene nerambursabile.

Totuși, ultimul cuvânt îl deține Cameră Deputaților, care va decide definitiv destinul acestei reglementări.

Unul dintre argumentele centrale ale susținătorilor este ideea că școala nu ar trebui să fie o scenă unde statutul material al părinților este expus prin alegerea hinelor copiilor. Senatorul Daniel Zamfir a subliniat această perspectivă în timpul discuțiilor parlamentare. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă o haină identică pentru toți poate genera adevărată egalitate.

O lucrare științifică apărută în 2025 în „Revista de Pedagogie”, semnată de Alexandra-Mădălina Popa și Adela Mihaela Taranu, a analizat două medii școlare urbane din România, una cu uniformă impusă și alta fără.

Rezultatele au arătat o scădere a episoadelor de batjocură și izolare legată de îmbrăcăminte în instituția cu regulament strict.

Totuși, cercetatoarele recunosc că eșantionul a fost mic, cuprinzând doar 80 de elevi și 20 de cadre didactice, ceea ce limitează capacitatea de a extrapola concluziile la nivel național.

Alte investigații internationale pun la îndoială beneficiile directe ale impunerii unui cod vestimentar. O analiză statistică realizată pe 6.320 de minori din SUA nu a evidențiat, în mod general, o îmbunătățire a comportamentului social sau o creștere a prezenței la cursuri în școlile cu uniformă obligatorie.

Singura nuanță pozitivă a fost observată la elevii din familii cu venituri reduse, unde s-au conturat indicii ale unei scăderi a absenteismului.

Studii internaționale pun la îndoială beneficiile dress code-ului obligatoriu?

De asemenea, un studiu desfășurat pe 988 de tineri din Chile a constatat că nu există diferențe semnificative la nivel de performanță academică sau cognitivă în funcție de tipul de echipament impus.

În privința discriminării, datele sugerează că aceasta este determinată mai degrabă de profilul socio-economic al instituției, nu de fabricația sau modelul hinelor purtate.

Aurora Oprea, consilier vocațional, declară pentru publicația „Adevărul” că, deși intenția este nobile, premisa pare utopică.

Ea oferă detalii concrete despre costuri: un set minim de haină de școală variază între 300 de lei, pentru varianta de masă subvenționată, și peste 800 de lei, pentru opțiunile premium din materiale de calitate.

Problema esențială nu constă însă în aceste sume, ci în articolele complementare care completează ținutură. Potrivit expertei, o bluză sau o jaketă identică nu anulează semalele vizibile ale disparităților materiale.

Uniforma nu poate masca faptul că un elev poartă încălțăminte ieftină de bazar sau donată, în timp ce colegul său are pantofi de marcă costând sute de lei.

De asemenea, ea nu ascunde diferența dintre o geacă uzată și una de firmă purtate peste haina de școală, sau contrastul dintre o rucsac simplu și un ghiozdan ergonomic scump pus pe bancheta bancii.

Specialista argumentează că, în aceste condiții, divergențele sociale se vor manifesta prin obiecte secundare. Din punct de vedere al consilierii în carieră, această „egalitate superficială” se dovedește a fi potențial dăunătoare. Frustrarea elevului se deplasează de la haine către accesorii și detalii. Un copil din mediul rural sau defavorizat înțelege rapid că, deși poartă aceeași bluză cu ceilalți, detaliile exterioare continuă să-i definească statutul.

Statul nu are capacitatea de a standardiza nivelul de trai al familiilor, iar încercarea de a face acest lucru exclusiv prin textile riscă să intensifice complexe de inferioritate, în loc să le resolve.

O sinteză a literaturii de specialitate, publicată în 2021 în revista „Public Health Reviews” de Johanna Reidy, de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă, confirmă că hainele standardizate pot atenua presiunea de a purta branduri sau stiluri distincte și pot estompa unele semne ale inegalității socio-economice.

Cu toate acestea, ele nu reușesc să elimine inechitățile fundamentale dintre elevi.