SUA își avertizează aliații să se pregătească pentru o ripostă a Teheranului

Urmează o lovitură fulger pe 3 noiembrie?

Washingtonul a transmis un avertisment ferm partenerilor săi regionali: e momentul ca toată lumea să se pună la adăpost în fața unei posibile riposte a Teheranului. Mesajul a fost dat pe canale diplomatice, sub protecția anonimatului, de oficiali care n-au primit undă verde să vorbească deschis despre aceste mișcări sensibile.

Potrivit a doi diplomați familiarizați cu discuțiile din culise, SUA cer statelor din Orientul Mijlociu să se pregătească pentru un nou val de operațiuni militare americane programat imediat după alegerile de la jumătatea mandatului, care vor avea loc săptămâna viitoare.

Publicația Wall Street Journal a dat în vileag marți că țările arabe din Golful Persic au fost deja înștiințate despre o ofensivă scurtă, dar de o violență rară, care ar putea declanșa pe 3 noiembrie. Deși Donald Trump n-a pus încă pixul pe ordinul final de atac, el a lăsat să se înțeleagă în repetate rânduri că ia în calcul o ripostă armată imediat după închiderea urnelor în SUA.

Tonul acesta belicos, dublat de avertismentele primite de aliați, a aruncat regiunea într-o stare de alertă maximă, lăsând să se vadă că spectrul unui război convențional e la doar un pas distanță.

Analiștii militari atrag atenția că o coordonare strânsă cu partenerii din zonă e vitală pentru ca situația să nu scape de sub control.

De cealaltă parte, Teheranul nu stă cu mâinile în sân: dispune de o rețea extinsă de aliați regionali și ar putea riposta cu baraje de rachete sau prin activarea forțelor sale proxy din Liban și Yemen.

Cine sunt piesele-cheie în acest butoi cu pulbere?

O astfel de escaladare ar lovi direct în infrastructura critică din Golful Persic, în special în marile facilități energetice. Deocamdată, Casa Albă și reprezentanții armatei americane preferă tăcerea și refuză orice comentariu oficial.

Tabloul regional devine și mai sumbru prin implicarea directă a gruurărilor non-statale care acționează ca extensii ale intereselor iraniene.

În Liban, Hezbollah ține în zălog un arsenal uriaș de mii de rachete ghidate, gata să lovească ținte din Israel sau bazele aeriene ale SUA din zonă.

În același timp, rebelii houthi din Yemen și-au dovedit deja eficiența în a lansa rachete balistice și drone pe distanțe lungi, luând la țintă nave comerciale și militare în Marea Roșie și în Golful Persic.

Toate aceste piese pot transforma o dispută bilaterală într-un conflict cu multiple fronturi, obligând Washingtonul să-și împartă resursele pe mai multe direcții simultan.

De ce au luat foc piețele financiare globale?

Dincolo de tactică, discuțiile aprinse despre momentul ales pentru atac trădează calcule politice clare de la Washington.

Noua configurație a Congresului, decisă la urne la jumătatea mandatului, va cântări greu în capacitatea administrației de a obține undă verde pentru operațiuni militare de durată.

Un atac fulger, limitat la obiective precise, ar putea fi doar o demonstrație de forță menită să livreze un succes rapid înainte ca apele politice să se tulbure în Capitoliu.

E o strategie prin care Casa Albă speră să bifeze o victorie fără să se afunde într-un conflict prelungit și greu de digerat de un Congres poate mai puțin complice.

Reacția economiei mondiale n-a întârziat să apară: cotațiile petrolului au luat-o razna printr-o scumpire bruscă, iar analiștii de risc și-au revizuit rapid estimările privind costurile unor eventuale operațiuni militare. În paralel, companiile de asigurări maritime au majorat tarifele pentru navele care tranzitează strâmtorile strategice, cu ochii pe riscul iminent de atacuri asupra transportului civil.

O astfel de panică economică arată limpede că un focar militar nu pune în pericol doar securitatea locală, ci dă Peste cap lanțurile globale de aprovizionare, trăgând în sus inflația și costurile transportului la nivel mondial.