Ștefan Augut: Geniu literar umbrit de un destin tragic

A fost Macedonski un geniu incomptat?

Unul dintre cele mai strălucitoare spirite ale literaturii române, Alexandru Macedonski, a văzut cum cariera și recunoașterea lui se destrămă din cauza a șase versuri considerate de mulți neinspirate. Un simbolist vizionar, Macedonski a plătit un preț amar pentru caracterul său puternic și pentru avangardismul literar pe care l-a promovat, sfârșind marginalizat și uitat în propria țară.

Macedonski a fost un scriitor controversat, dar incontestabil genial. În ciuda personalității sale dificile și a numeroaselor polemici, rămâne o figură complexă și inovatoare în literatura română, un spirit liber care a sfidat convențiile epocii și a deschis noi drumuri în poezie.

Activitatea sa s-a desfășurat într-o perioadă de tranziție, când literatura română se desprindea de romantismul clasic și căuta forme moderne de expresie. Macedonski nu doar că a anticipat această schimbare, ci a devenit unul dintre principalii săi promotori.

Prin revista „Literatorul”, pe care a fondat-o, a sprijinit o nouă generație de scriitori și a promovat o artă rafinată, bazată pe muzicalitate, sugestie și imagini subtile. Dar acest avangardism, combinat cu un temperament rebel, i-a adus multe dușmănii și, în cele din urmă, marginalizare.

Alexandru Macedonski s-a născut la București, pe 14 martie 1854, fiind al treilea copil al generalului Alexandru Macedonski și al Mariei Fisența. Familia tatălui avea origini mixte, probabil sârbe și aromâne.

Generalul Macedonski susținea că provine dintr-o familie de revoluționari sârbi, bunicul său, Dimitrie, participând la Revoluția de la 1821 alături de Eterie și fiind implicat în complotul împotriva lui Tudor Vladimirescu.

Familia a intrat în rândul boierimii după administrația rusească din 1830, colaborând cu autoritățile țariste.

Tatăl poetului a avut o carieră militară în Imperiul Rus, întorcându-se în Valahia cu rangul de general și devenind ministru de război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Era un om cu înclinații mitomane, inventându-și origini nobile pentru a impresiona societatea, pretinzând că este descendent al unei familii lituaniene celebre, Biberstein-Rogala. În realitate, era un personaj misterios, cu o ascendență etnică complexă (sârbo-aromâno-rusă sau poloneză).

Mama poetului, Maria Fisența, provenea din familiile boierești oltene Fisența și Urdăreanu-Brăiloiu, familii bogate.

Boieri și versuri blestemate, ce destin tragic?

Astfel, Alexandru Macedonski a avut o copilărie privilegiată, fără lipsuri materiale, deși marcată de mutările frecvente ale tatălui său. Mama sa i-a transmis pasiunea pentru lectură, scris și oratorie, fiind o povestitoare talentată și autoarea unor memorii valoroase.

În copilărie, viitorul poet a fost bolnăvicios, suferind de „crize de nervozitate extremă, cu absențe temporare de conștiință”.

După vârsta de șase ani, aceste episoade s-au mai răriți.

A fost trimis la bunici, în Oltenia, pentru a urma școala, perioadă pe care o considera cea mai frumoasă din viața sa, dedicând un ciclu de poezii moșiei de la Amarandia.

Și-a demonstrat talentul literar încă de la 12 ani, scriind poezia „Plânsul amantei”, inclusă ulterior în primul său volum, „Prima verba”. A urmat liceul la Craiova, pe care l-a absolvit cu rezultate foarte bune.

Sfârșitul adolescenței a fost marcat de moartea tatălui, învăluită în mister și teorii ale conspirației.

Mama sa a susținut până la sfârșit că acesta fusese otrăvit de adversarii politici.

După terminarea liceului la Craiova și obținerea unui pașaport special pentru studii în Europa, Macedonski a plecat în Italia, dar mai mult a cutreierat cafenelele și terasele boemei de la Belle Époque, frecventând cursuri la Universitatea din Pisa, dar revenind mereu la viața mondenă.

Cu toate acestea, nu a neglijat bibliotecile, unde a citit cu pasiune.