Revenire controversată în MApN: „Omul de casă” al greilor PSD preia frâiele

Un specialist în agricultură la cârma Apărării?

Primul gest major al noului premier, Luca Niculescu, a fost readucerea lui Eduard Bachide în structura de conducere a Ministerului Apărării Naționale (MApN). Numit secretar de stat, acesta va coordona Departamentul pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului.

Decizia a ridicat imediat sprâncene în spațiul public, mai ales că profilul profesional al lui Bachide – axat pe agricultură și agroturism – pare rupt de realitățile sensibile ale resurselor umane din Armată.

Figura lui Bachide nu este deloc străină de controversele politice autohtone.

Etichetat ani la rând drept omul de încredere al lui Gheorghe Hrebenciuc încă din perioada în care activa la Camera Deputaților, Bachide a fost implicat în episoade care i-au știrbit reputația.

Protejatul lui Hrebenciuc, din nou în prima linie?

Unul dintre cele mai notabile este cel legat de degradarea financiară și organizatorică a Clubului Sportiv al Armatei Steaua București. Totuși, sprijinul constant al baronilor social-democrați i-a asigurat mereu o plasă de siguranță, facilitându-i revenirea constantă în funcții de decizie.

Istoria recentă a scos la iveală un parteneriat strategic cel puțin discutabil între Bachide și Bogdan Mîndrescu, cunoscut sub porecla „Vuitton”.

Pe vremea când Mîndrescu gestiona Transporturile și aviația, cei doi au orchestrat numiri controversate la Compania Națională a Aeroporturilor (CNAB).

Presa a documentat cum, printr-un schimb de favoruri, Mîndrescu l-a instalat pe Bachide la șefia Consiliului de Administrație, pentru ca, ulterior, acesta din urmă să îi faciliteze lui Mîndrescu ocuparea ilegală a fotoliului de director general.

Această coabitare a asigurat celor doi controlul total asupra aeroporturilor Otopeni și Băneasa timp de patru ani, transformând compania de stat într-un fief al intereselor personale. Astăzi, revenirea lui Bachide în MApN nu este doar o simplă numire, ci un semnal că rețeaua de influență se extinde, îmbinând acum controlul asupra infrastructurii aeriene cu autoritatea militară.