Războiul cu Iranul, o amânare? Strategia lui Trump sub lupă

Sfârșit de război în Iran sau doar o iluzie?

Sfârșit de război în Iran? Strategia lui Donald Trump de a echilibra retorica dură cu realitatea de pe teren a dus la o situație complexă.

Administrația Trump a anunțat oficial încheierea „Operațiunii Epic Fury”, prezentând-o drept o victorie totală. Însă, o analiză atentă a evenimentelor și a obiectivelor nerealizate arată o imagine mult mai nuanțată.

Donald Trump a declarat oficial încheierea „Operațiunii Epic Fury”.

Când încetarea focului în conflictul cu Iranul a intrat în vigoare acum o lună, Trump a avertizat că, dacă Teheranul nu își oprește programul nuclear sau nu deblochează Strâmtoarea Ormuz, bombardamentele vor fi reluate.

„Fără acord, luptele continuă”, spunea președintele, sugerând că armistițiul este doar o pauză tactică.

Marți, într-o conferință de presă la Casa Albă, tonul a fost însă complet diferit. Secretarul de Stat, Marco Rubio, a sugerat că războiul s-a încheiat, de fapt, imediat după încetarea focului. Operațiunea Epic Fury este finalizată.

Ne-am atins obiectivele, a declarat Rubio.

Potrivit acestuia, prezența militară actuală în zona Strâmtorii Ormuz este acum o „misiune defensivă și umanitară”, iar confruntările directe vor fi reluate doar dacă navele americane vor fi atacate.

Trump a anunțat și suspendarea temporară a eforturilor de escortare a navelor comerciale – o inițiativă care a durat doar 24 de ore – invocând progrese majore spre un acord cu Iranul. Această decizie pare să contrazică principiul declarat anterior al administrației, conform căruia nicio națiune nu are dreptul de a bloca o cale navigabilă internațională.

Pentru analiștii de la The New York Times, aceste declarații reprezintă „ultimele acrobații retorice” menite să îngroape un război care a generat cea mai mare criză politică a mandatului lui Trump. Dar simpla proclamare a păcii nu o transformă în realitate. Deși Marco Rubio susține că obiectivele au fost atinse, datele Pentagonului arată o imagine mult mai complexă.

În cele 38 de zile de operațiuni intense, SUA au lovit aproximativ 13.000 de ținte.

Însă, dacă analizăm „lista de dorințe” enunțată de Trump pe 28 februarie, rezultatele sunt amestecate:

Sfârșit de război sau doar o pauză?

Marina Iraniană: Distrusă aproape integral (singurul obiectiv bifat complet).

Programul Nuclear: Stocurile iraniene sunt intacte; niciun acord de transfer nu a fost semnat. Arsenalul de rachete: Peste jumătate din rachetele și lansatoarele iraniene au supraviețuit atacurilor.

Schimbarea regimului: Trump a abandonat retorica despre înlăturarea conducerii de la Teheran, sugerând ironic că pierderile de personal din rândul oficialilor iranieni echivalează cu o „schimbare”.

De ce se grăbește Casa Albă să declare victoria? Motivele sunt mai degrabă politice decât militare. Presiunea exercitată de War Powers Act (Legea puterilor de război) devenise insuportabilă, iar susținătorii lui Trump erau divizați de teama unui nou „război etern”. În plus, Trump are programată o vizită crucială în China miercurea viitoare. Președintele are nevoie să aterizeze la Beijing din postura de învingător, cu dosarul iranian „rezolvat”, notează The Wall Street Journal.

Evoluția limbajului prezidențial este grăitoare.

Luni, Trump a numit conflictul un „mini-război”, pentru ca ulterior să folosească termeni precum „excursie” sau „ocolire”, transformând o campanie sângeroasă de bombardamente într-o simplă „plimbare de weekend în Orientul Mijlociu care a dat de puțin trafic”.

Strategia pare să se fi mutat acum de la lovituri aeriene la strangulare economică. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a confirmat că focusul este acum pe economia fragilă a Iranului. Rubio a concluzionat că SUA deschid Strâmtoarea Ormuz ca o „favoare pentru lume”, avertizând că acceptarea controlului iranian asupra rutelor maritime ar stabili un precedent periculos pentru ordinea globală.

În timp ce rachetele încă zboară sporadic și ambele tabere pretind controlul asupra traficului maritim, Washingtonul încearcă să convingă lumea că „Epic Fury” este deja istorie. Întrebarea care rămâne este dacă Teheranul a citit același scenariu.

Armistițiul fragil dintre cele două puteri a dat semne de colaps după ce forțele americane au fost nevoite să respingă atacuri cu rachete de croazieră în Strâmtoarea Ormuz.

Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a confirmat utilizarea elicopterelor de atac Apache pentru a scufunda ambarcațiunile rapide iraniene care hărțuiau navele comerciale și militare.

În încercarea de a găsi o cale de mijloc, administrația Trump a lansat luni „Project Freedom”.

Această inițiativă presupune furnizarea de asistență și informații navelor comerciale pentru a tranzita în siguranță strâmtoarea, fără a implica însă o escortă militară permanentă din partea aliaților.

Însă, la doar câteva ore de la lansare, Iranul a.