Ouăle ecologice, mai dăunătoare climei decât cele din ferme intensive?

De ce poluează mai mult ouăle ecologice?

Un studiu recent aruncă o lumină neașteptată asupra impactului ecologic al producției de ouă: se pare că ouăle din fermele ecologice ar putea genera aproape de două ori mai multe emisii de dioxid de carbon decât cele provenite din sistemele intensive, unde găinile sunt crescute în cuști. Această descoperire, publicată inițial în The Guardian, subliniază complexitatea evaluării amprentei de carbon în agricultură și contrazice, pentru mulți, ideea că un produs etichetat „ecologic” este automat mai prietenos cu mediul.

Autorii studiului avertizează, totuși, că aceste rezultate nu oferă o imagine completă a sustenabilității generale și nu înseamnă că fermele intensive ar fi, per ansamblu, mai bune pentru planetă.

Prin urmare, este crucial să înțelegem că eticheta „ecologic” nu echivalează întotdeauna cu „mai puțin poluant” din toate perspectivele.

Cercetătorii au analizat diverse metode de creștere a găinilor ouătoare din Regatul Unit pentru a estima impactul lor asupra mediului. Evaluarea a inclus nu doar emisiile de gaze cu efect de seră, ci și aspecte precum consumul de teren, poluarea și bunăstarea animalelor.

Ouăle ecologice poluează mai mult decât cele din ferme intensive?!

Conform modelului elaborat, dacă întreaga producție de ouă din Marea Britanie ar fi realizată exclusiv prin sisteme ecologice, cu acces în aer liber pentru păsări, emisiile totale ar atinge un volum considerabil de aproximativ 2,3 milioane de tone echivalent CO2.

Prin contrast, un scenariu în care întreaga producție ar proveni doar din ferme cu găini crescute în cuști ar genera aproximativ 1,18 milioane de tone echivalent CO2.

Explicația acestei diferențe substanțiale rezidă în faptul că găinile crescute în sisteme ecologice produc, în medie, mai puține ouă individual. Astfel, pentru a obține o cantitate egală de ouă, este necesar un număr mai mare de păsări.

Acest lucru se traduce printr-un consum sporit de resurse per ou, incluzând furaje, apă și energia necesară pentru transport și gestionarea deșeurilor.

În plus, sistemele de creștere în aer liber necesită o suprafață de teren considerabil mai mare, ceea ce poate contribui la defrișări sau la reducerea biodiversității în alte regiuni.