Netanyahu pierde terenul, dar obținerea unei mayorități rămâne incertă

Cine face parte din coaliția guvernamentală de cinci formațiuni?

Alegeri din Israel: Netanyahu scade în popularitate, dar obținerea unei mayorități rămâne neclară

Scrutinul parlamentar din 27 octombrie 2026 a pus în evidență o lună de tensionă în spațiul politic israelian, unde blocul conducut de prim-ministrul Benjamin Netanyahu a arătat o revitalizare în sondaje, aproximându-se de nivelul opoziției, însă fără a putea asigura o mayoritate clară în Knesset. Conform datelor colectate de diferite instituții de sondaj, niciuna dintre cele două mari coaliții – aceea de guvernare și cea opozițională sionistă – nu pare capabilă să atingă pragul de 61 de mandate necesare pentru a controla singură parlamentul unicameral de 120 de locuri.

Decizia finală va depinde, probabil, de atitudinea celor două liste arabe, care dețin un influență decisivă în echilibrarea puterii.

Coaliția actuală de guvernare este alcătuită din cinci formațiuni politice distincte. Likud, partidul naționalist de dreaptă condus de Benjamin Netanyahu, formează nucleul acestei alianțe.

Îl acomodează Otzma Yehudit, reprezentând extrema dreaptă sub conducerea lui Itamar Ben Gvir, și Partidul Sionist Religios, și-i conduce Bezalel Smotrich, care împărtășește o ideologie similă.

Pe lângă ele, două partide ultra-ortodoxe completează structura: Shas, cu baza la comunitățile sefarde și orientalie, condusă de Arieh Deri, și Yahadut ha-Torah, reprezentând unitatea studiorilor torahistice, în fruntea căreia stă Ya’akov Asher.

Această combinație a reflecat de mult o stabilitate relativă, dar acum se confruntă cu provocări semnificative de laoparte ale electorului și a altor factori internați.

Pe partea opozitiei, formarea este mai diversificată, dar unită sub eticheta sionistă. Yashar, o forță centristă condusă de Gadi Eisenkot – fost șef al statului major al Armății Apărării Israele (IDF) – ocupă un loc central.

Îl însoțesc B’Yahad, o formațiune centru-dreaptă condusă în partenariat de Naftali Bennett și Yair Lapid, precum și Israel Beitenu, partidul naționalist de dreaptă al lui Avigdor Liberman.

În cele din urmă, Democrații, o formațiune de centru-stângă condusă de Yair Golan, completează această colțiune.

Cine va deveni următorul prim-ministru al Israelului?

Fără a aparteni niciunei dintre aceste două mari blocuri, două liste independente au șanse reale să treacă de pragul electoral de 3,25%, care asigură minim patru mandate în Knesset.

Amcha Israel, o forță naționalistă de dreaptă condusă de Ofer Winter, și Rezerviștii, un mișcare centristă condusă de Yoaz Hendel, apar ca posibili factori de destabilizare în ecuatia post-alegilor.

În primele luni ale anului 2026, sondajele de opinie au indicat un avantaj clar pentru opoziția sionistă, însă în ultimele săptămâni s-a observat un renversament de tendință. Coaliția condusă de Netanyahu a început să recupereze teren, ajungând să obțină între 50 și 55 de mandate în majoritatea analizei, valori care o pun pe picioarele opoziției sioniste, care oscillează în același interval.

În același timp, cele două liste arabe – Lista Comună (formată din Hadash, Balad și Ta’al, sub conducerea lui Yousef Taysir Jabareen) și Ra’am, partidele islamiste moderate lui Mansour Abbas – sunt estime cu între 12 și 14 mandate.

Această poziție le conferă un rol de balanță, deoarece niciunul dintre blocurile sioniste nu poate forma o mayoritate fără sprijinul cel puțin al unei dintre ele.

Este de remarcat că arabii constituie aproximativ 20% din populația totală a cetățenilor israelieni, un demografic care face vocea lor incontournabilă în orice scenariu de guvernare.

Privind perspectiva funcției de prim ministru, sondajele reflectă o competitivitate directă între Benjamin Netanyahu și Gadi Eisenkot. Eisenkot, ca primul evreu sefard/oriental care are șanse reale să conducă guvernul într-o stat care sărbătorește 78 de ani de existență – și al cărui părinte au originat din Maroc – reprezintă o figură de ruptură în contexte istorice.

În contrast, Netanyahu, deși rămâne o figură dominanță în politica israeliană, se confrunta cu presiuni crescute din partea publicului și a instituțiilor.

El este în judecată la momentul actual, acuzaț de corupție, iar criticii i-l acuză că, în ciuda avertismentelor primite privind un posibil atac al Hamas din 7 octombrie 2023, nu au fost luate măsuri preventive adecvate, un punct care afectează semnificativ percepția publică a liderului său.

Un alt punct de frică în negociile post-alegilor este refuzul constant al blocului condus de Netanyahu de a colabora oricare formațiune arabe în Knesset. Această poziție ideologicală se opusă clar la atitudinea mai deschisă demonstrată de liderul Democraților, Yair Golan, care a declarat deschisă disponibilitatea sa pentru un dialog cu partidele arabe, deși aceste sunt de multe ori percepute de o parte a electorului ca nefiind suficiente loiale statului israelien.

Această diferență de abordare poate deveni un obstacol major în orice încercare de formare a unui guvern de coalitie largă.