Învățătoarea Andrada Mazilu: „Îmi doresc foarte mult să dezvolt în copii acest drag de carte

Cum au început pașii primi spre profesia de învățătoare?

Andrada Mazilu, profesoară la Colegiul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara, susține cu convinție că învățarea nu se încadrează exclusiv în marginile clasei.

În viziunea ei, spațiile precum muzeele, bibliotecile, expozițiile sau întâlnirile cu cercetători, scriitori și ilustratori devin mediuri autentice în care copiii pot explora, învăța și dezvolta o legătură profundă cu lumea care losul lor.

Deși recunoaște că sistemul educațional românesc este încă subfinanțat și nu primesc nivelul de recunoaștere pe care îl meriterează, ea continuă să înflure copiilor sărbatoria descoperirii, plăcerea lecturii, abilitatea de a comunica eficient și convingerea că școala poate fi un loc de revelare, nu doar un depozit de informații.

Când a fost întrebată de ce a ales precis profesia de învățătoare, Andrada a A spus că, de fapt, a știut de always că vrea să devină învățătoare. De mică, își imagina școala ca un joc și îsi construise una proprie, cu cărți de pictat și cu caiete imagine. Dar momentul în care a luat decizia determinante a fost la vârsta de 14 ani, când a trebuit să aleagă liceul. Alegerea a căzut pe Liceul Pedagogic din Sibiu, singura instituție în țară care oferă predare în limba germană.

Această decizie a fost, totuși, greu de acceptat de părinții ei, care au temut să-i lasă fiica să plece atât de departe, încă copil, pentru a locui în internat.

Totuși, ei au demonstrat incredere în capacitățile ei și au permis să urmeze visul ei.

Astfel, au început pașii primi spre profesia de învățătoare.

A urmat practica pedagogică la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din Sibiu, predată integral în limba germană, facultate care face parte din Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În al doilea an de studii, a primit o bursă de merit care i-a permis să continuă formația în Germania, la Facultatea de Pedagogie din Ludwigsburg, unde a rămas doi ani.

Terminând studiile there, s-a întors în România, dar nu s-a întors la Timișoara. A ales în loc să se establească în Cluj-Napoca, unde a lucrat ca educatoare timp de câțiva ani.

După zece ani de plecare din orașul natal, s-a întors în Timișoara și a început să predeze la Colegiul Teoretic „Nikolaus Lenau”.

Acesta markează anul 14 de când este angajată în această instituție.

Ce a inspirat noul masterat în Leipzig?

În parcursul ei de formare și carieră, a inclus și o perioadă de două ani de concediu de studiu, motivată de dorința ei de a aprofunda un domeniu pentru care simțește o pasiune reală: educația culturală.

În acest cadru, a urmat un masterat în Cluj-Napoca, tot în limba germană.

Această experiență i-a deschis ușa către un domeniu care a devenit o pasiune de durată: pedagogia muzeală și modul în care se poate concepe un design educațional eficient în spații neclasice — muzee, galerii, expoziții sau alte locuri publice — nu doar în sala de clasă tradicională.

Înspirată de această descoperire, a început un nou masterat în Leipzig, unde este în prezent studentă în domeniul pedagogiei muzeal și mediere culturală. Este un fapt remarcabil, mai ales că nu aparține etniei germană.

Totuși, subliniază că originea ei din Biled, o comună cu o istorie profunde legată de cultura germană, a jucat un rol esențial.

Biled este un sat șvăbesc unde, în copilărie, a existat o școală cu predare în limba germană — o oportunitate care a elargit orizonturile ei și a făcut să simtă că germana nu este doar o limbă studiată, ci o parte a identității ei, o limbă de suflet, chiar dacă nu este maternă.

Când vine vorba despre provocările zilnice ale profesiei, Andrada nu hesitated să le enumerate. Consideră că cea mai mare dificultate este reprezentată de lipsa de resurse financiare și materiale în școli. Sublinează că există multe necesități neacoperite: de la materiale didactice de bază până la cărți, echipamente și alte resurse necesare pentru a face lecțiile atractive și interactive.

În plus, crede că al doilea mare problemă este percepția socială a profesiei de învățătoare.

Deși este una dintre cele mai importante meserii — deoarece formează viitorul și pune fundația tuturor altor ocupări — ea este frecvent subestimată, chiar ignorată, în societate.

Această nedreptate, care se manifestă prin subfinanțarea cronica a educației, nu afectează doar profesori și elevi, ci are consecințe pe scară națională, ducând la un sistem care nu poate deveni véritabil performant din cauza lacunelor acumulate.

Prin consecință, a decis să acționeze direct în fața acestor provocări, implicându-se în proiecte concrete alături de părinți și elevi. A contribuit la lucrări de renovare și a chiar contribuit la înființarea unei biblioteci școlare. A remarcat că, în decursul anilor, a initițiat și participat la multe proiecte: activități în mediile rurale, școli de vară și alte inițiative care au oferit copiilor din sate accesul la experiențe educaționale diversificate, adesea indisponibile în comunitățile lor de origine.

Aceste eforturi reflectă convingerea ei că educația trebuie să depășească limitele institutiei clasice și să devină o experiență largă, accesibilă și transformatoare pentru toți copiii, indiferent de proveniența lor socioeconomica sau geografică.