Incendiul de la Carfil: rețea de sabotaj din spatele atacului

Cine stă în spatele rețelei?

Autoritățile române de securitate au dezvăluit existența unui grup de spionaj și sabotaj, pus sub comanda directă a Moscovei.

Acestă rețea ar fi fost responsabilă pentru focul care a cuprins complexul industrial din Brașov, unde funcționează CARFIL SA, o unitate subordonată companiei naționale de apărare ROMARM.

Incidentul s-a produs la data de 14 septembrie 2026.

Conform declarației oficiale, Serviciul Român de Informații a colaborat cu parteneri interni și internaționali pentru a identifica structura acestei organizații. Anchetele au evidențiat că în operațiune erau implicați mai mulți cetățeni proveniți din fostele republici ale Uniunii Sovietice, care trăiau în țări ale Uniunii Europene.

În legătură cu activitatea lor, au fost deschise dosare penale atât în România, cât și în alte națiuni europene.

În comunicatul publicat, instituția secretă nu a specificat numărul exact al persoanelor vizate, naționalitatea lor detaliată sau dacă au fost efectuate arestări.

Cum funcționează rețeaua?

Cu toate acestea, datele colectate de investigatori sugerează că acțiunea nu s-a oprit la granițele României. Membrii rețelei ar fi primit de la șefii din Federația Rusă o listă extinsă de ținte în toată regiunea. Printre obiectivele vizate se numără uzinele de producție a armamentului, fie de stat, fie private, precum și alte facilități cu valoare strategică militară sau industrială.

Prin urmare, incendiul din Brașov este prezentat ca o componentă a unei campanii mai ample de distrugere, atribuită Rusiei pe teritoriul european.

Pe parcursul anului 2026, investigatorii au descoperit și alte încercări de sabotaj îndreptate spre ținte pe solul românesc, inclusiv baze militare cu prezență internațională și locații unde se pregătesc soldații ucraineni.

Obiectivul principal al acestor acțiuni era să intimideze statele țintă, să slăbească capacitatea lor de apărare și să erodeze contribuția lor la securitatea regională și europeană.

SRI subliniază că procesul de recrutare se face, în general, prin intermediul rețelelor de socializare. Persoanelor contactate li se oferă inițial sume de bani pentru sarcini simple, de tip observare sau fotografiere. Pe măsură ce încrederea crește, cerințele se intensifică, ajungând la provocarea de incendii, distrugeri sau chiar la eliminări. În cazul unui refuz, liderii rețelei recurg la presiuni și șantaj. Aceste structuri exploatează în special dificultățile financiare, dependențele personale sau istoricul penal al viitorilor agenți.

Pentru a-și masca identitatea și mișcările, participanții la rețea folosesc frecvent mijloace de transport și cazare înnumele altor persoane, cartele de plată din țări terțe și aplicații de mesagerie cu criptare.