Firmele de apărare, sub lupa legii: Ce riscuri au în programul SAFE

Subcontractorii, piloni ai industriei naționale?

Parlamentul României a aprobat recent lista celor 21 de proiecte finanțate prin programul european SAFE, iar termenul limită pentru semnarea contractelor este 31 mai 2026.

România va primi 16,6 miliarde de euro – a doua cea mai mare alocare din Uniunea Europeană, dintr-un buget total de 150 de miliarde de euro la nivel european.

Această sumă considerabilă deschide oportunități pentru companiile private românești, dar vine și cu o serie de responsabilități legale noi.

Pentru firmele care vor intra în lanțul de aprovizionare sau producție a sistemelor de apărare, programul SAFE înseamnă o schimbare fundamentală. Companiile nu vor mai opera prin contracte izolate, ci se vor integra în lanțuri de aprovizionare paneuropene.

Acest lucru implică și respectarea unor reguli stricte: cel puțin 65% din componente trebuie să provină din UE, cu o accentuare a producției locale și a transferului tehnologic.

În România, mecanismul „acordului de cooperare” – o continuare a sistemului de offset controlat de ARCTIS – condiționează recepția produselor de îndeplinirea unor indicatori industriali concreți.

De la furnizor la participant la politica industrială

Subcontractorii nu mai sunt doar furnizori tehnici, ci devin parte integrantă a politicii industriale naționale. Acest lucru înseamnă că vor fi expuși direct în cazul în care nu îndeplinesc indicatorii asumați. Cadrul normativ actual (OUG 62/2025, cu modificările ulterioare) permite negocieri fără publicare prealabilă și modificarea contractelor în derulare. Deși această flexibilitate reduce birocrația, ea diminuează și trasabilitatea deciziilor.

Va schimba SAFE industria românească?

Obligații de conformitate extinse

Obligațiile de conformitate rămân integrale și sunt transferate prin clauze de tip flow-down de la contractantul principal către subcontractori. Aceasta include aspecte cruciale precum securitatea cibernetică, proveniența componentelor și controlul exporturilor. În practică, contractele principale sunt rareori executate integral de furnizorul principal. Cine va coordona execuția fragmentată a proiectelor? Execuția este fragmentată între subcontracte de producție, furnizori de componente, integratori software și servicii. În acest context, subantreprenorii devin actori esențiali – dar și vulnerabili – în noua arhitectură juridică a apărării.

Recomandările experților de la Hațegan Attorneys

Companiile care intră în aceste lanțuri de aprovizionare trebuie să înțeleagă că simplificarea procedurilor de atribuire nu reduce obligațiile de conformitate, explică Alina Iozsa, Partner/Leader Real Estate și PPP la Hațegan Attorneys. Recomandăm un audit de conformitate care să acopere aspectele tehnice, juridice și de supply chain, negocierea unor clauze de protecție în relația cu contractantul principal și implementarea unor politici interne documentate în domeniile anticorupție, cybersecurity, ESG și controlul exporturilor.

Declarațiile inexacte privind proveniența componentelor, neregulile în utilizarea fondurilor sau încălcarea normelor de export control pot atrage sancțiuni severe.

Documentarea, cheia protecției legale

Un audit de conformitate realizat înainte de semnarea contractului nu este un cost suplimentar, ci o investiție în protecția legală a firmei.

Documentarea măsurilor implementate este la fel de importantă ca implementarea lor. În cazul unui control, absența dovezilor poate genera expunere, chiar dacă neconformitatea a provenit dintr-un alt nod al lanțului de aprovizionare. Companiile trebuie să fie proactive și să demonstreze că au luat toate măsurile necesare pentru a respecta cerințele legale și contractuale.