De ce eșuează planul lui Trump pentru pacea dintre Rusia și Ucraina

Războiul hibrid al Rusiei se intensifică împotriva partenerilor europeni ai Ucrainei!

Strategia pe care a adoptat Donald Trump pentru a opri conflictul dintre Moscova și Kiev se bazează pe premisa greșită că stimulentele economice vor determina Vladimir Putin să accepte o pace justă. În realitate, pentru a obține un acord, președintele american trebuie să convingă liderul rus că prelungirea războiului va fi mai costisitoare pentru Rusia decât încheierea lui.

Această poziție este susținută de Thomas Wright, cercetător principal la Brookings Institution și fost director principal pentru planificare strategică în Consiliul Național de Securitate al SUA în timpul administrației Biden.

Wright argumentează în analiza publicată în The Atlantic că abordarea tranzacțională a lui Trump riscă să încurajeze Kremlinul să continue ostilitățile și să blocheze orice soluție acceptabilă pentru Kiev.

Pentru a ilustra această greșeală, Wright recurge la un precedent istoric din 1965. La acea dată, președintele american Lyndon B. Johnson a încercat să convingă Ho Și Min, liderul Vietnamului de Nord, să renunțe la sprijinirea insurgenței comuniste din sud, oferind în schimb un pachet masiv de ajutor economic.

Johnson a propus proiecte de infrastructură la scară comparabilă cu cele ale Autorității din Valea Tennessee, care modernizase o regiune săracă prin baraje, energie electrică și agricultură avansată.

Deși oferta părea prea atrăgătoare pentru a fi refuzată, Ho Și Min a respins-o, prioritizând reunificarea țării sub stindardul comunist în detrimentul beneficiilor financiare.

Acest episod este studiat astăzi în cursurile de psihologie politică pentru a arăta cum liderii naivi cred că logica tranzacțiilor din orașe și state funcționează și la nivel internațional.

Un lider care vede în miza teritorială sau ideologică o chestiune de supraviețuire nu va ceda doar pentru bani.

Donald Trump a căzut în aceeași capcană în relația cu Vladimir Putin. El pare să creadă că stimulentele economice potrivite vor determina liderul rus să facă pace.

Această abordare nu doar că nu funcționează, ci blochează singura cale realistă de a pune capăt conflictului și crește riscul ca războiul să se extindă și să se agraveze.

La începutul celui de-al doilea mandat, Trump a fost surprins de rezistența lui Putin de a încheia rapid ostilitățile prin înghețarea liniilor teritoriale și promisiunea că Ucraina nu va adera la NATO.

În loc să îmbunătățească poziția ucraineană pe câmpul de luptă sau să apliche presiuni prin sancțiuni, Trump a ales să convingă Putin prin beneficii financiare.

În acest efort, Trump a retras din echipa de negociere general-locotenentul Keith Kellogg, pe care Kremlinul îl considera prea favorabil Ucrainei, și l-a înlocuit cu Steve Witkoff, un prieten personal și magnat din domeniul imobiliar. Ca intermediar între cele două părți a fost numit finanțistul rus Kirill Dmitriev.

Witkoff și Dmitriev au elaborat, cu aproape un an în urmă, un proiect de acord care prevedea ridicarea completă a sancțiunilor, proiecte de afaceri comune și chiar readmiterea Rusiei în G7, transformând grupul din nou în G8.

Planul a eșuat din cauza cererii lui Putin ca Ucraina să cedeze teritorii pe care Rusia nu le a cucerit pe câmpul de luptă.

Însă eforturile au continuat.

O nouă versiune a acordului a apărut în ultima săptămână, într-o perioadă în care relațiile SUA-Ucraina au atins cel mai scăzut nivel de la disputa din Biroul Oval din februarie 2025.

Trump și Putin au convenit ca Rusia să furnizeze motorină Statelor Unite și piețelor globale.

Legătura SUA-Ucraina se prăbușește și administrația caută o justificare!

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a criticat dur această înțelegere, declarând că este „incorectă și neonestă” și că pare un „cadou de ziua de naștere pentru Putin” (născut pe 7 octombrie).

Anne Applebaum susține că Trump încearcă să forțeze o capitulare ucraineană și că administrația sa funcționează ca o echipă de vânzare. Furios, Trump a cerut înlocuirea lui Zelenski, susținând că este mai greu de tratat cu el decât cu Putin. În zilele care au urmat, Kievul a acuzat Washingtonul că limitează cooperarea în domeniul informațiilor, inclusiv prin reținerea datelor despre atacuri iminente cu rachete balistice. Casa Albă a negat aceste acuzații.

Financial Times a raportat că administrația ia în considerare returnarea unei părți din activele rusești înghețate, ca stimulent pentru obținerea unui armistițiu parțial. Ulterior, Trump a suspendat sancțiunile împotriva Rusiei în temeiul Legii Lindsey O.

Graham, afirmând că decizia servește interesului național american.

Pe Truth Social, Trump a scris că negociază pentru a încheia războiul și că nu „vrea să facă nimic care să îndepărteze, în mod nechibzuit, Rusia de masa negocierilor”.

Pe măsură ce legătura SUA-Ucraina părea să se prăbușească, administrația a încercat să ofere o justificare mai largă. Un oficial de rang înalt a declarat la Washington Post că, din cauza dificultăților în negocierea acordului privind Ucraina, Casa Albă urma să extindă discuțiile spre un acord regional.

Acesta ar cuprinde prevederi pentru furnizarea de energie către Europa printr-o conductă nouă, cu profituri împărțite între Kiev și Moscova, precum și soluționarea divergențelor dintre Rusia și țările europene.

Această propunere este, în esență, repetarea planului Johnson.

Naivitatea din spatele acestui demers ar fi putut fi scuzabilă dacă Putin ar fi fost un lider fără istoric cunoscut, dar nu este cazul.

Vladimir Putin este un personaj extrem de previzibil. Ucraina este obsesia sa, ținta principală. El dorește să o supună și a demonstrat dispoziția de a plăti un preț enorm pentru a-și atinge obiectivul.

Problema diplomatică imediată pe care Trump trebuie să o rezolve este că Putin nu va accepta nimic mai puțin decât cedarea unor teritorii suplimentare de către Ucraina, o cerere pe care niciun lider ucrainean nu o poate accepta.

Rusia are șanse reduse să cucerească aceste teritorii prin forță: linia frontului este în mare parte statică, din cauza densității foarte mari a dronelor în zonă. Liderul rus își pune speranțele în două scenarii. Primul este să înfrângă Ucraina în această iarnă printr-o campanie aeriană brutală, care să-i distrugă rețeaua energetică și să provoace suferințe pentru milioane de oameni. Putin speră, poate, că o asemenea presiune va duce la prăbușirea frontului ucrainean sau va determina Kievul să accepte la masa negocierilor cererile Moscovei.

A doua perspectivă este intensificarea războiului hibrid al Rusiei împotriva partenerilor europeni ai Ucrainei. Rusia atacă în crescendo aproape de litoralul românesc. Moscova este deja asociată cu planuri de asasinat, incendieri și amplasarea unor drone încărcate cu explozibili în aeroporturi. Mai mulți lideri europeni, printre care premierul polonez Donald Tusk și președintele francez Emmanuel Macron, au avertizat că Rusia ia în considerare atacuri cu drone și rachete asupra statelor din Europa de Est, pe care ulterior le-ar putea nega.

Putin speră că acest război hibrid va slăbi guvernele europene și va aduce la putere partide care vor opri ajutorul acordat Ucrainei și vor presa Kievul să capituleze în fața cererilor Rusiei. Dacă Putin reușește în ambele demersuri – slăbirea Ucrainei pe timpul iernii și alimentarea instabilității în Europa – va avea încredere că Rusia poate obține o victorie sângeroasă în următorii doi ani.

Europa dorește un canal direct cu Kremlinul și caută un negociator-șef pentru Ucraina. Putin pare să creadă că timpul este de partea sa. Concesiile lui Trump îi întăresc această impresie. Însă, dacă Trump reușește să schimbe așteptările liderului rus privind viitorul, un acord diplomatic ar putea deveni posibil.

Mai exact, Trump trebuie să convingă Putin că situația Rusiei nu se va îmbunătăți și că acordul pe care îl poate obține acum este mai avantajos decât unul pe care l-ar putea obține mai târziu. Acest lucru înseamnă să facă tot ce este posibil pentru a ajuta Ucraina să reziste campaniei de iarnă a lui Putin: să furnizeze Kievului cât mai multă apărare antiaeriană, să ofere avertizări timpurii privind rachetele care se apropie, să încurajeze aliații occidentali să confişte activele suverane ale Rusiei pentru a oferi Ucrainei sprijin economic și să ajute Kievul să impună costuri Rusiei (prin loviturile la rafinării și nu numai).

Înseamnă, de asemenea, să ajute Europa să descurajeze Putin să-și intensifice războiul hibrid împotriva statelor membre NATO. Acest lucru este dificil, dar realizabil. Europa trebuie să convingă Putin că intensificarea atacurilor, în special a celor care provoacă victime, va spori implicarea Europei și a Statelor Unite în conflictul din Ucraina.

De exemplu, Europa ar putea anunța că, dacă Rusia lansează rachete sau drone asupra statelor membre NATO, o coaliție europeană va desfășura sisteme de apărare antiaeriană în vestul Ucrainei.