Cum vede un fost jurnalist american România din perioada comunistă

Echikson vede acest fenomen și în alte democrații!

Răzut din ochii unui fost corapondent: cum a evoluat România de la epoca Ceaușescu până astăzi

William Echikson, care a acționat ca corespondent în zona Europei Centrale, a publicat prin intermediul Centrului pentru Analiză de Politică Europeană (CEPA) o analiză amplă referitoare la evoluția României și la riscurile pe care le identifică în prezent. În ciuda progreselor majore obținute după intrarea în Uniunea Europeană, țara se confruntă cu provocări serioase. Echikson începe prin a reaminti întâia sa vizită în România, din 1986. La acea dată, ca jurnalist tânăr, a descoperit o capitală cufundată în întuneric.

Rafturile din magazinele de alimente erau aproape goale, iar puținele produse disponibile aveau o calitate atât de slabă încât erau practic nedejudecatibile.

După o ninsoare, Nicolae Ceaușescu, liderul comunist al țării, a oprit circulația vehiculelor particulare și a autobuzelor.

Rezultatul a fost o scenă de o tristețe copleșitoare: străzile erau aglomerate cu români care se îndreptau posomorâți spre locul de muncă, îmbrăcați în căciuli de blană.

În timpul celei de-a doua vizite, la începutul anului 1989, poliția secretă, cunoscută sub numele de Securitate, l-a arestat și l-a expulzat. Motivația a fost încercarea sa de a intervieva un disident.

La întoarcerea sa recentă în România, Echikson a participat la un eveniment unde a întâlnit o adunare de oameni ambițioși, aflați în plină ascensiune socială, asemănând cu cei din Paris, Londra sau alte capitale occidentale. În timp ce consumau mâncăruri și vinuri alese, a fost uimit de faptul că acești tineri beneficiază de aceleași oportunități ca propriii săi copii, crescuți într-o viață privilegiată.

Totuși, subliniază că cheltuielile publice au scăpat de sub control, iar ratele sărăciei sunt în creștere.

Scena politică este fragmentată și otrăvită de ascensiunea unei extreme drepte naționalist-populiste, care se ancorează în trecut și manifestă o nostalgie ciudată față de dictatorul înlăturat.

Echikson observă că acest fenomen este prezent în multe democrații occidentale marcate de tensiuni interne, dar se manifestă într-o formă deosebit de frapantă în Europa fostă comunistă, o regiune care a câștigat enorm prin aderarea la NATO și la UE. Ziua următoare petrecerii, a vizitat Palatul Primăverii al lui Ceaușescu, transformat acum într-un muzeu. Este o reședință de o ostentație luxuoasă, cu un amestec eclectic de elemente renascentiste, rococo și în stilul Ludovic al XIV-lea. Candelabre de cristal, oglinzi venețiene și țesături din mătase decorează pereții, iar lambriuri din lemn închis și scări masive din marmură străjuiesc holurile.

Băile somptuoase au țevi și robinete placate cu aur și sunt decorate cu mozaicuri. În loc să detalieze brutalitatea, paranoia și megalomania dictatorului, discursul muzeului îi celebrează presupusele realizări, precum eliminarea datoriei externe și dezvoltarea industriei grele.

Fostul consultant se declară șocat de mesajele transmise de instituție.

În activitatea sa de corespondență, care a acoperit toate țările din spatele Cortinei de Fier, de la Polonia în nord până la Iugoslavia în sud, România a fost țara care l-a înfricoșat cel mai tare.

Regimul s-a inspirat din modelul Coreei de Nord.

Ceaușescu a vizitat Phenianul și a fost impresionat de paradele publice grandioase, coregrafiate, în care se agitau steaguri și se manifesta o idolatrizare absolută la adresa lui Kim Ir-sen.

Filozofia de stat nord-coreeană, Juche, bazată pe o independență națională extremă și pe respingerea oricărei influențe străine, i-a fost pe plac.

După această vizită, a instaurat un cult al personalității extrem de apăsător și a impus un plan drastic de austeritate pentru a scăpa România de datoria externă.

Ceaușescu a permis chiar și cetățenilor români de etnie germană sau evreiască să plece din țară în schimbul unor sume de bani. Israelul a plătit, în medie, între 2.000 și 7.000 de dolari de persoană, prețul ajungând până la 25.000 de dolari pentru medici, ingineri sau oameni de știință.

Progresul nu e distribuit egal!

Germania a plătit aproximativ 2 miliarde de mărci germane (echivalentul a circa 1,1 miliarde de dolari în banii de astăzi) pentru a obține vize pentru sute de mii de etnici germani.

Una dintre persoanele care au emigrat este Herta Müller, laureata Premiului Nobel în 2009, stabilită acum la Berlin, care analizează în cărțile sale distopia creată de Ceaușescu.

Din punctul său de vedere, schimbările sunt frapante și pozitive. Mâncarea, care odinioară era de neconsumat, este acum proaspătă, din abundență și apetisantă.

Hotelurile sunt confortabile, dacă nu chiar luxoase, fiind departe de acele spații sordide și sinistre din epoca Ceaușescu. Străzile din București, precum și cele din Brașov, Sighișoara și Sibiu, debordează de energie, iar clădirile istorice au fost restaurate cu multă grijă.

Totuși, progresul nu este distribuit egal.

Această neegalitate a provocat o reacție adversă virulentă, în special în zonele rurale, de aici și nostalgia periculoasă pentru comunismul distorsionat al lui Ceaușescu.

Deși Bucureștiul prosperă, o mare parte a mediului rural nu are acces la internet, iar unele sate duc lipsă chiar și de electricitate, apă potabilă și sisteme de canalizare adecvate.

Prietenii săi, cu o mentalitate occidentală, povestesc cum bunicii lor tânjesc după „siguranța” anilor '70, când comunismul garanta locuințe și un loc de muncă pe viață.

Un sondaj INSCOP Research arată că un procent surprinzător de 66% dintre români îl consideră pe Ceaușescu un „bun conducător” al țării. Aproape 50% cred că viața era mai bună în timpul comunismului, în timp ce 35% nu sunt de acord. Trei sferturi dintre respondenți susțin că siguranța publică era mai bună, iar două treimi afirmă că nivelul corupției era mai scăzut. Aceste sentimente se traduc prin instabilitate politică. În 2024, o figură marginală de extremă-dreapta, Călin Georgescu, a obținut o victorie uimitoare în primul tur al alegerilor prezidențiale. Ulterior, Curtea Supremă i-a anulat victoria, în urma unor acuzații de fraudă electorală și ingerințe rusești.

În cele din urmă, funcția a fost câștigată de liberalul Nicușor Dan.

Echikson atrage atenția că securitatea României rămâne fragilă. Amenințările rusești se intensifică.

Deși partidele politice consacrate susțin alianța cu Occidentul, formațiunile radicale de extremă-dreapta contestă acest consens, cerând încetarea ajutorului militar și financiar acordat Ucrainei. De la alegerile prezidențiale, guvernul a intrat într-o stare de paralizie. O coaliție pro-europeană s-a destrămat în luna mai.

Întrucât guvernul interimar, aflat în impas, nu a reușit să adopte reducerile bugetare obligatorii în sectorul public, România a pierdut fonduri europene de redresare post-pandemie în valoare de cel puțin 770 de milioane de euro (862 de milioane de dolari).

Țara se confruntă cu un deficit bugetar estimat la 8% din PIB.

Echikson subliniază că regresul României este vizibil și în alte privințe. În primele două decenii ale acestui secol, România a depus eforturi susținute pentru a-și asuma perioadele întunecate din trecut.

Astfel, a recunoscut, în premieră, responsabilitatea statului român în deportarea cetățenilor săi evrei la Auschwitz.

Însă, în timpul vizitelor la sinagogi, liderii evrei au vorbit despre confruntări cu un antisemitism virulent – inclusiv despre reluarea unor mituri vechi, conform cărora evreii ar bea sânge de creștini.

Jurnalistul consideră că, în ciuda acestor umbre, traiectoria viitoare a României nu este, în mod cert, condamnată la eșec. După luni de paralizie politică, o coaliție pro-europeană a reușit să formeze o majoritate parlamentară, punând capăt, cel puțin pentru moment, derivei politice a țării. Prim-ministrul desemnat, Luca Niculescu, s-a angajat să obțină aprobarea unor reduceri bugetare drastice până la sfârșitul anului. Acesta povestește că a plecat din România întrebându-se în ce măsură problemele sale au afectat și restul Europei postcomuniste.

Polonia și țările baltice rămân exemple remarcabile de succes, fiind ferm anti-ruse și aderente la valorile occidentale, în timp ce alte state se confruntă cu aceleași tensiuni.