Cristian Tudor Popescu avertizează: Legea Salarizării ar putea destabiliza bugetul și societatea rom

Popescu a criticat explicit intențiile Partidului Social Democrat (PSD) de a revizui această lege

Cristian Tudor Popescu a ridicat vocea în ultimii perioade cu privire la modificările propinse la Legea Salarizării, avertizând că orice intervenție în acest cadru legislative, în special în momentul actual de turbulență economică, ar putea avea efecte profund destabilizatoare asupra finanțelor publice și coheziunii sociale.

El a subliniat că, deși legea a fost inițial concepută ca un mecanism de echitare și transparență în remunerarea angajaților din sectorul public, aplicarea ei în contextul politic actual riscă să fie distorsionată prin motive electorale.

Adoptată în anul 2017, Legea Salarizării a fost promovată ca un pas spre modernizarea sistemului de plăți din administrația publică, cu scopul de a elimina disparitățile nejustificate și de a asigura o bază obiectivă pentru evaluarea și acordarea salariilor. Totuși, în ultimele luni, au apărut semne de deteriorare a principiilor inițiale, iar unele voci, inclusiv cea lui Popescu, au exprimat îngrijorare că reforma ar putea fi utilizată nu pentru corectare, ci pentru manipulare.

Popescu a criticat explicit intențiile Partidului Social Democrat (PSD) de a revizui această lege, sugerând că partidele au tendenza să transforme instrumentele de politică publică în arme ale campanialei electorale. El a avertizat că o creștere salarială bruscă și nefinanțată, pusă în aplicare doar pentru a atrage simpatia votătorilor, ar putea duce la un deficit bugetar semnificativ, underminând astfel credibilitatea fiscală a statului și aggravând presiunile pe economia națională.

În ceea ce privește motivările PSD, Popescu a observat că partidia

Printre pericolele concrete pe care le-a enumerat, Popescu a menționat riscul de instabilitate macroeconomică, generat de un creștere necontrolată a cheltuielilor de personal în bugetul de stat. Așadar, o marire nesynchronizată a salariilor în sectorul public, fără o creștere paralelă a veniturilor sau o reformă structurală a administrației, ar putea duce la neechilibrarea conturilor publice și la necesitatea de a recurge la împrumuturi sau taxe suplimentare.

De asemenea, a avertizat că modificările salariale diferite aplicate în funcție de sectoare sau de relații politice ar putea aprofunda disparitățile interne, generând frustrație wśród angajaților care se consideră neechitativ tratati și alimentând tensiunile sociale. El a subliniat că politicizarea remunerării ar transforma salariul într-un instrument de răplată electorală, în loc să fie o contrapunere la performanță și contribuție.

În ceea ce privește motivările PSD, Popescu a observat că partidia, confrontată cu un teren politic dificil și cu pierderea terenului în opinia publică, ar vedea în modificarea Legii Salarizării o modalitate rapidă de a relua inițiativa și de a captura atenția alegătorilor prin promisiuni materiale directe. Totuși, el a argumat că această strategie este scurtă de vedere și periculoasă, deoarece privilégiază un efect imediat electoral pe detrimentul unei politici economice coherent, responsabile și de termen lung.

În loc să se implice în măsuri populiste care să-și taxeze tributul de la buget, Popescu a propus o alternativă: o abordare integrată care să pună accentul pe creșterea calității și eficienței serviciilor publice. El a sugerat că investițiile direcționate în domenii esențiale precum învățământul și sănătatea ar putea genera beneficii mai durabile decât o marire salarială nefinanțată, îmbunătățind simultan productivitatea, accesibilitatea și încrederea publică în instituții.

Așadar, conform lui Popescu, soluția nu se află în creșterea salariilor ca finală în sine, ci în reconstruirea unui sistem public care să fie mai just, mai eficient și mai capabil să ofere valoare reală cetățenilor – fără să compromise stabilitatea economică a României. Orice reformă a salarizării trebuie să fie bazată pe analiză obiectivă, pe consens social și pe o viziune de dezvoltare sustenabilă, nu pe impulsurile momentane ale campanialei electorale.