Centrala de la Cernavodă rămâne oprită până la mijlocul lui octombrie

De ce nu se poate reporni acum?

Repornirea centralei nucleare de la Cernavodă va avea loc abia în jurul datei de 15 octombrie, conform ultimelor estimări. Condiția esențială este evoluția favorabilă a indicatorilor hidrometrici.

Cristian Bușoi, secretar de stat la Ministerul Energiei, a confirmat această prognoză pentru Digi24, subliniind incertitudinea situației din cauza tendinței descendentă a debitului Dunării.

Bușoi a explicat că siguranța celor două reactoare depinde de nivelul apei, care trebuie să permită alimentarea corectă a pompelor de răcire. Prognozele hidrometrice, fiabile pe o orizont de zece zile, arată că nu vom atinge pragurile necesare la intrarea apelor în România și la stația Cernavodă.

Astfel, în restul lunii septembrie, repornirea nu este posibilă. Deși au existat zile cu o ușoară creștere a debitului, perspectivele viitoare indică o scădere semnificativă a volumului de apă. Această diminuare nu ridică semne de alarmă privind securitatea nucleară, autoritățile având planuri de contingente pregătite, dar nivelul actual nu este optim pentru redeschiderea unităților.

Pentru a acoperi lipsa energiei nucleare, s-a recurs masiv la importuri din piața externă, acestea devenind sursa principală de alimentare.

Complexul Energetic Oltenia a operat cu patru grupuri în funcțiune, iar centralele termice pe gaz, precum OMV Brazi și cea veche de la Iernut, au lucrat la capacitate maximă.

Cum se compensează deficitul de energie?

Contribuția energiei solare a fost decisivă pe parcursul zilei.

Înainte de oprirea nuclearelor, sistemul înregistra o supraproducție din surse fotovoltaice în orele de lumină, electricitate exportată spre Bulgaria, uneori la prețuri negative, pentru a fi reimportată în vârf.

Odată cu oprirea centralei, volumul de 1200–1300 de megavați generat anterior a fost preluat de capacitățile solare disponibile.

Un factor major de stabilizare a fost energia eoliană. Vântul a permis reducerea dependenței de importuri, în special în perioadele de vârf.

Într-o serie de seri, inclusiv în cea precedentă declarațiilor, producția din turbinile eoliene a atins 1200 de megavați la nivelul maxim al cererii. În aceste condiții, importurile au scăzut sub pragul de 1500 de megavați pe segmentul de vârf. În contrast, în momentele cu vânt redus, volumul importat a urcat până la 2500 de megavați.

Deși mixul de surse interne a contribuit substanțial, fluxurile de energie din exterior au rămas pilierul fundamental al echilibrului rețelei electrice în această perioadă de tranziție.