Când diplomația eșuează pe Pământ: Spațiul, testul suprem pentru alianțe

Spațiul, o oază de cooperare?

A fost o simplă strângere de mână, dar a ajuns să simbolizeze mult mai mult.

În 1975, pe măsură ce tensiunile Războiului Rece începeau să se destindă, un astronaut american și unul sovietic și-au unit mâinile în spațiu, după ce navele lor s-au conectat.

Misiunea Apollo-Soiuz a devenit un simbol definitoriu al destinului și un moment rar de cooperare între doi rivali nucleari.

Echipajele au petrecut împreună pe orbită peste 40 de ore.

De atunci, doi ruși și un american au decolat de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan la bordul unei nave spațiale Soiuz, îndreptându-se spre Stația Spațială Internațională, în prezența oficialilor spațiali din ambele țări.

Oare spațiul va fi mereu o oază de cooperare, chiar și între rivali?!

Cu toate acestea, în multe privințe, ei au zburat împotriva forțelor geopolitice predominante, potrivit unei analize a Christian Science Monitor.

Timp de o jumătate de secol, spațiul a rămas una dintre puținele arene unde Washingtonul și Moscova au continuat să colaboreze, în ciuda crizelor de pe Pământ. Însă, pe măsură ce Stația Spațială Internațională se apropie de momentul retragerii și o nouă eră de explorare lunară începe, acest model de cooperare este pus la încercare.

Parteneriatele viitoare sunt din ce în ce mai predispuse să reflecte rivalitățile geopolitice, nu să le depășească. Aceasta ridică întrebări serioase: va rămâne spațiul un loc unde diplomația poate reuși atunci când politica terestră eșuează?

„Dacă cooperarea dintre SUA și Rusia va continua, va necesita noi acorduri pe Pământ privind continuarea colaborării în spațiu”, declară Andrei Ionin, expert spațial rus, deoarece nivelul neîncrederii a crescut prea mult. „Trebuie să realizăm că nicio țară nu poate gestiona, din punct de vedere tehnologic sau financiar, să exploreze spațiul pe cont propriu”, adaugă el.

„Nicio țară nu are sarcini naționale pe Lună sau pe Marte care să justifice costurile implicate. Singura cale. este de a uni eforturile țărilor de top pentru a atinge obiective comune. Ar trebui să fie mai ușor să ajungem la un acord în spațiu decât pe Pământ”, a subliniat Ionin.

Chiar și înainte de războiul Rusiei din Ucraina, speranțele de a continua dezvoltarea pașnică a spațiului, sub auspiciile Națiunilor Unite pentru „beneficiile întregii omeniri”, așa cum se prevede în Tratatul privind spațiul din 1967, au fost spulberate. Programul internațional condus de NASA, numit Artemis, își propune să stabilească o bază pe Lună și să pregătească viitoarele misiuni cu echipaj uman pe Marte.

Rusia și China: O nouă eră a cooperării spațiale se profilează la orizont?

Cu toate acestea, Rusia a refuzat să semneze Acordurile Artemis, care au stabilit un set de principii pentru explorarea Lunii, pe motiv că acestea sunt prea „centrate pe americani” și deschid ușa pentru o tranzacționare spațială „colonială”. Din 2020, aproximativ 60 de țări, majoritatea occidentale, au semnat acordurile, în timp ce multe altele, inclusiv China, au refuzat.

Rusia și China intenționează împreună să construiască o bază lunară în următorul deceniu, potrivit rapoartelor locale, pentru a concura cu proiectul condus de SUA. Experții declară că nu este clar ce poate aduce Rusia în acest parteneriat, deoarece Beijingul deține deja majoritatea tehnologiilor relevante.

Dar conducerea Rusiei în construirea reactoarelor nucleare în miniatură i-ar putea oferi un avantaj.

În aprilie, Academia Rusă de Științe a aprobat planurile pentru rolul Rusiei în Stația Internațională Științifică Lunară, un proiect comun cu China și alte 13 țări, potrivit lui Denis Kravchenko, vicepreședintele Comitetului de Politică Economică al Dumei de Stat, într-o declarație trimisă prin e-mail către Christian Science Monitor.

„M-am întâlnit de mai multe ori cu liderii industriei spațiale chinezești și vreau să spun că cooperarea noastră are cu siguranță un viitor”, a scris el. „Și aici, tehnologiile nucleare din spațiu sunt de o importanță crucială, deoarece ele vor deveni baza misiunilor pe termen lung și a energiei spațiale viitoare.” Moscova și Beijing au fost de asemenea de acord să integreze sistemele lor de navigație, creând un rival puternic.