România în schimbare: o populație în căutarea de sens

Care sunt diferențele demografice din România?

Populația după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu cetățenie română și domiciliul pe teritoriul României. Aceasta include și emigranții, indiferent de perioada emigrării acestora. A nu se confunda populația după domiciliu cu populația rezidentă – populația de facto a României.

Diferența dintre cele două populații, adică dintre românii cu buletin de România și cei care trăiesc efectiv în țară sunt de circa 2,6 milioane de români, potrivit Statisticii. Cifrele publicate de Institutul Național de Statistică confirmă că procesul demografic în curs nu dă semne de inversare.

Populația urbană a scăzut cu aproape un procent față de aceeași dată a anului precedent, arată datele INS, ajungând la 11,9 milioane de persoane. Dinamica din rural este ușor diferită: 9,7 milioane de persoane, cu o creștere simbolică de 0,04%.

O cifră care nu indică neapărat o renaștere a ruralului, ci mai degrabă o redistribuire a populației în contextul unor mișcări migratoare complexe — inclusiv retururi ale diasporei sau relocări din orașe. Cel mai semnificativ semnal vine din structura pe vârste.

Indicele de îmbătrânire demografică — raportul dintre persoanele de 65 de ani și peste față de cele de 0-14 ani — a sărit de la 131,7 la 136,6 persoane vârstnice la 100 de tineri. Cu alte cuvinte, pentru fiecare copil există aproape un vârstnic și jumătate.

Vârsta medie a populației a atins 43,2 ani, cu 0,4 ani mai mult față de anul precedent. Vârsta mediană — care împarte populația exact în jumătate — a urcat la 44,3 ani. Aceste cifre plasează România printre cele mai îmbătrânite societăți din Europa, alături de Italia, Portugalia și Germania.

Grupa de vârstă dominantă este acum 45-49 de ani, care reprezintă 8,6% din total — generația născută în anii 70, înainte de interzicerea avorturilor din epoca Ceaușescu să producă efecte maxime. Această cohortă masivă se va deplasa treptat spre pensie în deceniul următor, punând presiune suplimentară pe sistemul de pensii și pe cel de sănătate.

La celălalt capăt al piramidei, copiii de 0-4 ani reprezintă doar 4,0% din populație — mai puțin decât oricare altă grupă de vârstă tânără, inclusiv cei de 5-9 ani (4,9%), 10-14 ani (4,8%) sau 15-19 ani (5,2%). Semnalul este clar: natalitatea continuă să scadă, iar valul de tineri care ar putea susține economia în deceniile viitoare se subțiază vizibil.

Populația Europei va scădea în următoarele 3 decenii cu peste 23 milioane de locuitori, echivalentul unei țări mai populate decât e România, arată proiecțiile Diviziei pentru Populație a ONU. Acest trend e valabil și pentru România, unde doar migrația externă ne mai ajută din punct de vedere demografic. Îmbătrânirea populației va continua: vor fi mai puțini tineri.

Acest lucru va duce la creșterea numărului de pensionari per persoană activă (rate de dependență mai mare) pe parcursul deceniului. Migrația va rămâne un factor cheie: țările cu migrație netă pozitivă ar putea continua să-și sporească locuitorii sau să rămână stabile; altele vor scădea mai abrupt.

Care este semnificația?

În România asistăm la un paradox: avem comune (nici măcar orașe) cu o populație mai mare decât unele capitale de județ. Popești Leordeni va depăși, cu actualele tendințe, Râmnicu Vâlcea ca populație.

De asemenea, în următorii 20 de ani România ar putea avea aceeași populație ca cea a Israelului, care era de peste patru ori mai mic în 1992, iar în 1948, când s-a înființat, avea de 23 de ori mai puțini locuitori decât România, explică Robert Santa, expert în politici publice și coordonatorul activității de cercetare al think-tankului Rethink România În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix.