A murit Viorel Păunescu, fostul președinte al clubului Steaua București

De unde a pornit drumul sportiv al lui Păunescu?

Viața lui Viorel Păunescu, unul dintre numele marcante ale istoriei recente a fotbalului românesc, s-a stins, lăsând în urmă o moștenie complexă, formată din lupte personale și realizări profesionale. Bărbatul care a condus destinele clubului Steaua București în perioada anilor 1998-2003 a fost confruntat în ultimii ani cu diagnosticul de boală Alzheimer, o afecțiune cu care a dus o bătăie aspră.

Pe lângă această suferință neurodegenerativă, istoricul său medical includea și o serie de cinci hernii, probleme care i-au marcat corpul în decursul timpului.

În fazele finale ale vieții sale, figura lui Victor Pițurcă, antrenorul care a lucrat alături de el la ghidarea echipei din Ghencea, a fost prezentă constant, vizitându-l frecvent, conform informațiilor oferite de publicația GSP.

Născut în comuna Fărcășești, Viorel Păunescu a început drumul său sportiv nu prin poalele de fotbal, ci pe terenul de handbal în 11. În anii 1950 și 1960, a îmbrăcat tricourile celor două mari forțe ale epocii, Steaua și Dinamo, demonstrând abilități remarcabile care i-au adus și selecționarea în echipa națională a României la această disciplină.

Totuși, ecoul numelui său a răsunat cel mai puternic în arena fotbalistică, unde a devenit un pilon esențial pentru Steaua, clubul pe care l-a administrat timp de cinci ani, între 1998 și 2003.

În timpul mandatului său, a avut loc o transformare structuruală majoră: echipa a fost preluată de la subordinea Ministerului Apărării Naționale, moment care a dus la crearea Asociației Fotbal Club Steaua București.

Ce spune perspectiva legală a trofeelor?

Ulterior, entitatea sub conducerea sa a fost supradă plasată în Liga 1, cedând locul unei noi societăți, Fotbal Club Steaua București SA, aflată sub controlul lui Gigi Becali.

Într-o interviu acordată în anul 2023, fostul președinte a reflectat asupra modului în care s-a desfășurat procesul de preluare și a exprimat punctul său de vedere privind dinamica dintre cele două entități din Ghencea. El a menționat că s-a retras din conflictul direct, trăind o perioadă productivă în care a cucerit campionatul alături de Victor Pițurcă. Pentru Păunescu, Steaua rămâne simbolul Armatei, formația care a triumfat în Liga Campionilor, în timp ce echipa din Liga 2 are o existență proprie. El sublinia că suporteri îl sună încă și îi oferă respect, iar relațiile cu Gigi Becali au rămas cordiale, fiecare având propriile responsabilități.

Din perspectiva legală a trofeelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a emis o decizie care clarifică apartenența palmaresului. Judecătorii au stabilit că CSA Steaua, concurenta actuală a Ligii a doua, deține istoria competițională din intervalul 1947-1998.

Surprinzător, perioada 1998-2003, când Viorel Păunescu era șef al clubului, nu a fost atribuită nici Clubului Sportiv al Armatei, nici FCSB, rămânând o zonă gri în decizia instanței.

Activitatea profesională a lui Păunescu nu s-a limitat doar la sport. El a avut o carieră de referință în industria turismului, ocupând funcții de conducere la hoteluri renumite. Într-o declarație din 2010, a descris viața sa ca pe o muncă neîncetată, motivată de dorința de a extrage tot potențialul din domeniul turistic. Sub conducerea sa, hotelurile, restaurantele și barurile au găzduit personalități de talie internațională, precum Lucciano Pavarotti, monarhii Spaniei și Olandei, prim-ministrul din Franța, Rusia și Italia, șefi de stat din Europa Centrală și de Est (Germania, Polonia, Cehia, Ucraina), președintele Chinei, dar și figuri din lumea sportului, cum ar fi Sepp Blatter de la FIFA și Michel Platini de la UEFA.

După revoluția din 1990, a deținut rolurile de președinte și director general al Companiei Hoteliere Intercontinental, precum și la Hotelul Lido și Hotelul Rex din Mamaia.

Visul său era să se renaște tot în România, repetând succesul din sport și turism, domenii în care a fost considerat un model pentru generațiile mai tinere, recunoscând doar că ar fi putut fi mai puțin sentimental și credincios.